A ține cont de stările sufletești ale copiilor tăi este o dovadă de respect

1. Rostul Creștin al Familiei și Taina Iubirii Curate

Să îi întrebăm pe copii ce simt, nu să le spunem noi

Afirmații de genul „Ești nervos” sau „Te simți frustrat” adesea stârnesc reacții din partea copiilor. Nimănui nu-i place să i se spună ce simte, ca și cum l-am citit noi dintr-o privire. Obiectivul observării și numirii stărilor sufletești este să le transmitem că „îmi pasă” „înțeleg”, nu că „mi-am dat seama ce simți”.

Mai degrabă încearcă să îi întrebi pe copii ce anume simt sau împărtășește-le ce observi, spunându-le, de exemplu: „Pari furios, sau „Te simți cumva frustrat?” Copilul tău poate nu știe să exprime exact ce simte pentru că abia învață să o facă.

Dacă putem să ne creăm acest obicei, vom crea o atmosfera de respect și învățare permanentă, în care copilul poate învăța ce simte și cum să exprime acel lucru. Nu uita, această conversație va reveni de multe ori. Ei vor învăța să asocieze experiențele lor lăuntrice cu acele cuvinte pe care tu le folosești pentru a le descrie.

Dacă nu ești sigur de ceea ce simte copilul tau, încearca să intuiești. Uneori părinții își fac griji că, dacă greșesc, ar putea să le inducă celor mici idei sau să stârnească lucruri care îl vor face pe copil să se simtă într-un anumit fel. Nu este adevărat! De obicei, copiii îți pot spune daca ai intuit corect sau nu. Dacă te-ai înșelat, ei îți vor spune și, dacă ai intuit bine, ei îți vor răspunde instinctiv.

– Ți-e dor de mama? l-am întrebat pe George (de cinci ani) la culcare într-o seară când Georgia era plecată.

2. Învățături Duhovnicești pentru Părinți și Copii

– Nu, mi-a răspuns el, sunt supărat că nu-mi dă nimeni un pahar cu apă. Mama mereu îmi dădea voie să beau un pahar cu apă.

Tocmai îl refuzasem când ceruse apă, crezând că trage de timp.

– Pot să-ți aduc apă.

După un pahar cu apă, s-a liniștit și ne-am văzut de tipicul mersului la culcare.

Atenție la disprețuirea stărilor lor sufletești sau încercarea de a le controla

A trata superficial sau a nu ține seama de stările sufletești ale copiilor tăi ori de luptele lor este o lipsă de respect față de ei.

Uneori părinții nu-și respectă copiii, învinovățindu-i sau încercând să le controleze stările sufletești.

3. Biruirea Încercărilor prin Răbdare și Rugăciune

– De ce nu ești capabil să apreciezi că deja ți-am dat voie să stai după ce a trecut ora ta de culcare? aș fi putut să mă răstesc Ia copiii mei când ei protestau că îi trimit la culcare.

Copiii mei mi-ar putea răspunde, dacă s-ar exprima ca adulții:

– Dar tu de ce nu poți respecta faptul că am opt ani si indiferent cât de târziu mă lași să stau, mie tot nu-mi place să merg la culcare?

Uneori, când le dăm ceva bun sau le acordăm favoruri copiilor, cum ar fi să îi lăsăm să stea până târziu sau să se joace toată ziua acasă la un prieten al lor, ne așteptăm ca ei să răspundă fiind recunoscători și ascultători. De fapt, cu cât dăm curs mai mult dorințelor copiilor noștri, cu atât este mai greu pentru ei să renunțe la dorințele lor. Părinții tratează superficial sau disprețuiesc stările sufletești ale copiilor lor, crezând că îi ajută pe cei mici cu afirmații de genul: „Nu îmi pasă cât de greu îți e, în familia noastră toată lumea merge la biserică.” „N-ai nici un motiv să fii supărat.” „Ar trebui să te bucuri că te-am lăsat să stai până mai târziu.” „Băieții mari nu plâng.” „La noi în familie nimeni nu urăște pe nimeni.” „Cum îndrăznești să te simți așa?” „De ce nu ești capabil să te bucuri pentru sora ta și gata?” „De ce nu ești în stare să fii recunoscător că ai avut voie să te joci acasă la prietenul tău azi?” „Nu-mi pasă cum te simți, trebuie să faci curat la tine în cameră!” „Nu mă interesează că ești supărat, în casa asta nu se vorbește așa!” „Nu vreau să aud că e greu. Trebuie să împărți cu ceilalți!”

Este lipsit de respect să-l învinovățești, să-l critici sau să încerci să-i controlezi stările sufletești copilului tău. Copiii nu pot controla ce simt, însă pot învăța cum să și le exprime sau să și le gestioneze. Blamând stările lor sufletești, le transmitem că ceva nu este în ordine cu ei, ceea ce nu este un lucru adevărat. Poate ceva nu e în ordine cu felul cum se comportă, dar nu cu ei.

(Philip Mamalakis, Principii ortodoxe de creștere a copiilor: educarea lor pentru Împărăția lui Dumnezeu, Editura Sophia, București, 2017, pp. 164-166)

Îți mai recomandăm și: Gestionarea emoțiilor, dorințelor și pornirilor – aspecte cheie în viața duhovnicească a unui copil

4. Întrebări Frecvente despre Familia Creștină (FAQ)